Zis şi făcut. Ne-am suit în maxi de Pechea iar când am coborât la drumul spre Schela am rămas fără cuvinte datorită unui peisaj foarte frumos. Un cer aproape senin, doar câţiva nori, dar de un albastru perfect şi un alb frumos de la colinele acoperite de zăpadă. De acolo am pornit spre Schela pe jos şi ne întrebam ce ar fi să vină unul din acei verişori să ne ia cu maşina, iar de maşina n-ar fi acasă să vină cu tractorul lor de la fermă. În cele din urmă a venit cineva cu maşina şi ne-a luat, am ajuns acolo acasă, eu am făcut cunoştinţă cu noii oameni, am stat puţin de vorbă în casă după care am plecat la săniuş, cu ceolofanul.

A fost o adevărată peripeţie la “săniuş”. A trebuit să ne facem pârtia noastră pentru ceolofane şi nu am reuşit să ne dăm decât pe burtică. Totul a fost compensat de frumuseţea soarelui care era spre apus şi care încălzea atât de frumos peisajul.

Aici am putut vedea cum unele buruieni au rezistat zăpezii, care au rămas deasupra ei iar atunci m-am întrebat dacă în vieţile noastre mai avem lucruri care străbat dincolo de lumea aceasta, care rămân deasupra acestei lumi.

Am avut parte de un apus de soare frumos, mai ales că eram între prieteni. Ne-am bucurat de el stând de vorbă în tihnă până când cineva a zis că a îngheţat :-s.

Spre seară ne-am întros de pe deal acasă unde am vorbit în continuare, am stat la masă şi am jucat un joc . Dar interesant a fost şi drumul spre Galaţi când nu mai eram siguri că avem sau nu maxi-taxi iar în cele din urmă am mers cu o ocazie după ce am stat în frig vreo jumătate de oră să vină maxi sau să oprească cineva.

]]> http://edyl.wordpress.com/2009/12/28/galati-3-la-schela/feed/ 0 lui_eduard IMG_0681 IMG_0708 IMG_0722 IMG_0755 IMG_0771 http://edyl.wordpress.com/2009/12/26/galati-2/ http://edyl.wordpress.com/2009/12/26/galati-2/#comments Sat, 26 Dec 2009 08:49:44 +0000 lui_eduard http://edyl.wordpress.com/?p=1527 ]]> Au mai trecut câteve zile peste noi, zile care m-au prins tot în Galaţi şi nu îmi pare rău de acest lucru. Astfel am avut ocazia de a merge cu colinda alături de tinerii de la Biserica “Agape” din Galaţi, biserică în care am crescut şi eu. A fost interesant când m-am întâlnit cu ei. Generaţiile la tineret sau cam schimbat. Din acei tineri pe care îi cunoşteam eu mulţi au plecat în alte oraşe la studii sau afară din ţară. Am mers cu ei în seara de ajun cu colinda şi mi-a plăcut faptul că am avut ocazia să vorbesc atât cu cei pe care îi cunoşteam de mic copil cât şi cu cei care atunci când eram în Galaţi aveau doar câtiva ani.

Ca peste tot unde mergi după mult timp şi am fost nevoit să le transmit noi informaţii cu privire la mine şi la familia din care fac parte. Am spus aceleaşi lucruri de multe ori în acea seara iar la un moment dat când vorbeam cu cineva chiar nu ştiam dacă persoanei aceleia îi spusem un lucru sau altcuiva.

Ziua de Crăciun a fost altfel decât normalul de până acum. Anii trecuţi eram acasă, mergeam la biserică apoi luam masa de prânz în familie, continuam cu un somn lung după care mergeam iar după-amiază la biserică iar după biserică mergeam cu tinerii puţin prin oraş. Devenise la un moment dat prea obişnuit acest tipar. Ieri am fost la Biserică “Emanuel” iar toată după-amiaza am petrecuto cu prietenii. A fost un Crăciun ieşit din tiparul cel obişnuit, unul chiar foarte plăcut.

În drum spre Galaţi, în tren. La un moment dat, m-a ajuns plictiseala din urmă.

Aceasta e prima fotografie făcută în Galaţi. Nu mă înţelegeţi greşit; Galaţiul nu e un oras urât sau plin cu gunoaie.  Totuţi ce e acum în Galaţi este greu de descris.

Când am coborât din tren am fost am rămas uimit la vederea mormanelor de zăpadă de peste tot. Tot oraşul plin de zăpadă. Maşini blocate în parcări şi pe stăzile cu zăpada de 15-20 cm frământată de trecători sau alte maşini. Era interesant că în cartire nu s-a ajuns să se treacă cu lama de mult timp. S-a format pe străzi două urme de maşină iar între ele un strat de zăpadă îngheţat, astfel încăt o masină mai joasă ar fi rimas blocată pe străzi deoarece ar fi atins dedesupt. În acestă situaţie, în care accesul în cvartale e aproape imposibil, cred că s-a ajuns la situaţia din fotografia de mai sus.

Vorbeam cu cineva de aici din Galaţi săptămânile trecute şi îmi spunea că ninge aşa de frumos, cu fulgi atât de mari, ca în poveşti aş zice. Aceasta a fost partea frumoasă şi poate va ma fi, dar mereu este şi o parte mai puţin plăcută a lucrurilor.

Azi dimineaţă am stat prin casă apoi am mers în oraş să mă întâlnesc cu o veche, veche, cunoştinţă de aici, din Galaţi, tocmai de pe vremea când locuiam şi eu aici. Am vrut să văd faleză din nou şi am văzut-o. Am fost nevoiţi să înotăm prin zăpada care începuse să se topească de acum, zăpadă ce era mereu framântată de paşii trecătorilor grăbiţi.

Mersul pe faleză a fost o idee bună pentru mine cu toate că am ne-am udat de tot la picioare. Nu îmi mai aduc aminte să fi văzut faleza iarna. A fost ceva cu totul deosebit şi foarte frumos. Acel peisaj liniştit, parcă pustiu, aproape îngheţat care fascinează atât de mult m-a lăsat fără cuvinte. Vreau să mai ajung o dată zilele acestea pe faleză. Chiar mi-a placut mult.

Spre seară ne-am uitat la un film iar în cele din urmă am început a înota înapoi spre acasă. M-am bucurat că am putut să cunosc oameni noi aici, oameni mai în vârstă sau de-o seamă cu mine. Oameni cu care am avut ocazia a purta discuţii interesante, care m-au ajutat şi de ce să nu recunosc chiar discuţii care m-au încurajat mult spiritual. Nu pot decât să mă bucur pentru acest lucru.