Bine a zis cel care a afirmat prima dată lucrul acesta.
Dacă e vorba de partea feminină ar fi o poveste lungă de spus ce o lăsăm pe altă dată că nu e timp acum. Am fi plecat de la o idee simplă ce am auzit-o la o biserică într-o predică: aleargă tu după Hristos şi ele vor alerga după tine. Mai departe vorbim cu altă ocazie, da? 
Dacă e vorba de autobuze, chiar mă gândeam zilele trecute că nu e bine să alegi după ele. Dacă alergi dupa autobuz mereu, îmi creezi impresia că eşti un intărziat neavând timp să-l aştepţi pe următorul. Ca să nu te grăbeşti după autobuze trebuie să reuseşti să încluzi în timpul alocat ajungerii la destinaţia dorită o marjă de eroare, aceasta fiind dictată de factorul uman ce nu poate fi exclus din ecuaţie. Dacă eşti organizare întruchipată nu mai ai nevoie de această eroare. Dar sigur nu eşti. Uităte la filmul Stranger Than Fiction ca să înţelegi despre ce vorbesc – filmul e interesant de văzut, cel puţin în momentele de plictis.
Ce păţişi eu astăzi. Terminasem orele de curs cu o ora mai devreme decât ar fi fost normal (era cam plictisitor profesorul şi mi-am luat liber de la ultima oră, fără a-i cere permisiune, recunosc) şi sun să văd dacă merge cineva acasă, din familie, ce ar fi în acel moment în oraş. Numai bine, fratele meu era în drum spre casă dar cu mult în faţa mea. Mă grăbesc să nu îl ţin mult timp pe loc (time is money!). Văd un autobuz care virează de pe o stradă laterală, fac un calcul rapid şi totul pare ok: distanţa mărişoară dar e strada aglomerată, semaforul roşu la trecerea de pietoni dar până ajung eu la el trece prima secundă la verde, oameni în staţie sunt deci autobuzul stă ceva timp în staţie. Totul ok. Trec pe vede, regulamentar la trecere. Autobuzul opreşte, eu nu am ajuns dar e încă ok. Oamenii coboară eu mai am câţiva zeci de metri. În autobuz nu urcă nici un posibil călător din staţie. Autobuzul plecă şi eu ajung în staţie. Mi-am zis că nu mai alerg niciodată după autobuze!
2 Comentarii
noiembrie 28, 2009 la 13:56
chestia cu băietii care aleargă după hristos si fetele după ei, e reală . problema e că nu prea mai sunt asa multi băieti cu adevărat captivati de dzeu, cu ravnă ptr lucrare. tendinta este de a fi suferficial in relatia cu dzeu, de fi multumit cu o viată goală de tot ce se numeste sete după dzeu,dedicare reală. toti vor partneri seriosi , credinciosi si dedicati lui dzeu atunci cand se căsătoresc dar ptr asta ar trebui ca mai intai ei/ele să fie asa. ce se aseamănă se adună…! fiti dedicati si insetati după Dzeu!
noiembrie 28, 2009 la 18:14
Mulţumim de îndemn RNT! şi bun venit printre comentatori