Fratele Nelu Chiţescu a vorbit aseară despre istorie. Printre altele spunea că dacă am împărţi cuvântul din limba engleză în două (history) am putea spune că este vorba de istoria Lui, istoria lui Dumnezeu. Dacă ne gândim bine aşa este. Nu noi suntem personajele principale ci Dumnezeu. Istoria noastră nu are valoare decăt dacă o aşezăm în istoria lui Dumnezeu. Odată ce ne-am decis să legăm istoria noastră la istoria lui Dumnezeu, vedem că El intervine în istoria noastră personală iar din acel moment acele clipe capătă valoare pentru noi. Acele momente în care Dumnezeu intervine în istoria noastră, în viaţa noastră, momente în care vedem efectiv cum El ne poartă de grijă merită memorate, merită amintite, merită spuse şi altora.
Am scris mai jos un fragment preluat de pe blogul fratelui Florin Ianovici: o situaţie în care Dumnezeu intervinte în istoria vieţii lui. Chiar merită să deschizi link-ul de la sfărşit şi să citeşti tot.
Luni dimineata m-am trezit. Eram in garsoniera bisericii Muntele Sionului din Roma. Avusesem un vis care m-a marcat puternic. Fetele mele, Aniela si Carina erau in camera alaturata. Pentru prima data m-au insotit in lucrarea lui Dumnezeu. Le-am chemat langa mine si le-am povestiti visul:
Ajunsesem la poarta cerurilor. Acolo erau doua intrari apropiate. Una era catre rai si una era catre iad. Am observat ca toti oamenii care ajungeau acolo se indreptau spre intrarea catre rai. Insa acolo era un inger. Si unii dintre ei erau aruncati spre cealalta intrare care ducea spre iad. Am vazut o persoana cunoscuta care a fost asa aruncata.
Am inteles atunci de ce Biblia spune ca unii vor fi “aruncati in intuneric…”. Pentru ca de fapt nimeni nu mergea spre iad. Toti se indreptau spre intrarea catre rai.
La un moment dat ingerul de la poarta s-a indreptat catre mine si mi-a spus:
”- Tu ce faci?.
- Eu i-am raspuns:nu cred ca este timpul ca eu sa fiu aici!
citeşte continuarea aici
