Din nou pe aici

Jump to Comments

Vă salut de acasă. Duminică am ajuns şi eu în Iaşi. După cum v-am scris am fost în Roma pentru două săptămâni unde am lucrat. Vă scriam atunci că doresc să vizitez Roma. Am fost puţin prin Roma (la plimbare ) şi mi-am dat seama că ar trebui câteva săptămâni ca să o vad pe toată: puncte de înteres turistice, magazine, bulevarde, cartiere – să văd viaţa de acolo. Lucrând nu am avut mult timp liber, iar în timpul liber care îl aveam nu puteam merge în Roma deoarece stăteam undeva lângă ea, şi nu mai aveam timp să ajung şi înapoi acasă dacă aş fi plecat în Roma.

A fost înteresant pentru că, când eram acolo, mi se părea ca timpul trecea atât de ciudat. Uneori mi se părea că trece foarte repede, alteori foarte încet. Acum când sunt acasă şi mă gândesc că am fost plecat doar două săptămâni îmi dau seama că totuşi a fost o perioadă scurtă de timp; mi se părea că a trecut atât de mult timp de când am fost plecat..

A fost un timp în care mi s-au ridicat în faţă multe semne de întrebare. Am avut timpul şi împrejurările prielnice pentru a mă observa, spiritual, pe mine însumi. M-am gândit mult câteva versete din Deuteronom: “Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, şi să-ţi fie ca nişte fruntrarii între ochi.” Cu toată inima, cu tot sufletul şi cu toată puterea mea! Şi în continuare dacă aş sublinia verbele pot vedea că dorinta lui Dumnezeu e ca eu să fiu preocupat de poruncile Lui la tot pasul. Au fost două săptămâni în care am putut să privesc la viaţa mea de zi cu zi şi să văd unde este locul lui Dumnezeu în ea…

Vă las în continuare să citiţi câteva cuvinte ale fratelui Beniamin Fărăgău, legate de versetele de mai sus:

Textul continuă – să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, să vorbeşti de ele. Te-ai urcat în tren – vorbeşte despre ele, nu-ţi fie ruşine de poruncile lui Dumnezeu. Să-ţi fie ca un semn de aducere aminte pe mâini, ca nişte fruntarii între ochi, să le scrii pe uşorii casei tale.

Spuneţi-mi, cine ne-a făcut? Nu ştie Creatorul meu cel mai bine cum funcţionez? Nu ştie El de ce trebuie să fac toate aceste lucruri zilnic, săptămânal, ca să îl pot iubi pe El? Cum să nu ştie! Ştie mai bine decât tine, ştie mai bine decât mine.

Cineva spunea – Marea iubire se naşte din marea cunoaştere. Noi suntem străini de Dumnezeu pentru că nu-l cunoaştem. Cu cât ne-am apropia de El, ne-am îndrăgosti mai mult de El. Marea cunoaştere duce la o mare încredere în El. Iar încrederea în Dumnezeu, face mai uşoară ascultarea.

De ce nu calci cu îndrăzneală pe urmele cuiva? Pentru că ai îndoieli cu privire la el, nu ştii cine este. Nu ştii ce urmăreşte. Nu ştii care este asul din mâneca lui. Şi de aceea eşti foarte precaut în relaţia cu el. Aşa suntem cu Dumnezeu. Pe măsură ce-L cunoaştem, încrederea noastră creşte, iar încrederea face mai uşoară ascultarea. Şi vreau să vă spun, relaţia cu Dumnezeu nu sunt rugăciunile şi punerea banilor în perş şi venitul la adunare. Relaţia cu Dumnezeu este ascultarea de Dumnezeu. Aceasta este dovada relaţiei mele cu El. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela mă iubeşte.

Cartea Deuteronom este cartea iubirii de Dumnezeu, şi ar fi păcat să plecăm din ea fără să ne punem o întrebare: Doamne, eu te iubesc? Nu te grăbi să dai un răspuns, pentru că săptămâna te dă de gol, preocupările te dau de gol, viaţa te dă de gol, şi acestea nu le poţi masca. Când eşti cu tine însuţi, răspunsul este clar şi cristalin, nu are rost să încerci să-l învălui în cuvinte şi în activităţi religioase.

Doamne, te iubesc? Dacă da, înaintea Ta mă plec. Tu eşti regele meu, Domnul meu, tu eşti tot ce am, iar eu sunt al Tău.

6 Comentarii

Filed under Din viata

Etichete acasa, Iasi, iubeste, relatia cu Dumnezeu, Roma, vacanta