Aseara am stat si am citit un roman pentru copii. Da, mai citesc carti pentru copii 
. Ceva timp in urma, cred ca vreo doua luni am citit primele trei volume din Ciresarii. Aseara am citit Mica Printesa scrisa de Frances Hodgson Burnett. Deobicei cand i-au o carte in mana daca ma plictiseste o las imediat iar daca ma capteza cu adevarat nu o las din mana pana ce nu o termin. Asa a fost si aseara. Am luat cartea si in cinci ore am dat gata 200 de pagini.
Romanul “Mica Printesa” ne spune povestea lui Sara Crewew, o fetita care, dupa moatea mamei sale, este adusa de tatal din India (unde acesta avea afaceri prospere) pentru a-si desavarsi educatia intr-o pensiune pentru domnisoare, aflata la Londra. Ramasa orfata, Sara isi concentreaza atentia si vointa spre a-si pastra puternica imaginatia si inima gingasa, urmand sa le demostreze celor care o tratau ca pe o cersetoare ca se poate si vrea sa ramana o “mica printesa”. Acesta e in mare firul romanului. Ar fi multe de spus pe marginea lui, dar ma leg doar de un lucru. Sara, o fetita de 11 ani, chiar dupa ce a ramas orfana si leftera, ea fiind obisnuita cu fastul, reuseste perfect sa se comporte asemenea unei mici printese. O surprindem deseori de-a lungul romanului folosindu-si imaginatia sa bogata pentru a face fata situatiilor dificile. Isi inchipuia ca in loc de un pod ce arata ingrozitor se gasea intr-o sala pompoasa, in loc de o sluga in casa, pe care toti o necajeau, era o printesa si astfel mereu se comporta ca atare. Fara sa fie aiba vreun motiv sa se comporte ca o printesa mereu, inainte de a actiona, se oprea intrebandu-se ce ar face o printesa in acea situatie. Toate acestea fara sa stie ca peste 2 ani va ajunge in poseseia unei averi impresionate care o va transforma intr-o adevarata printesa.
Ma gandeam la noi. Biblia ne ca Dumnezeu e Tatal nostru, totodata El e Regele regilor, Imparatul imparatilor. Astfel noi suntem printi si printese. Suntem printi si printese din cea mai mare Imparatie. Ma intreb totusi ce fel de printe sau printese suntem noi? Mai dorim noi ca in orice situatie sa ne comportam si sa dam dovata ca Dumnezeu e Tatal nostru, ca e Imparatul nostru, iar noi ii suntem fii? Mai avem noi inima plina de dragoste? Mai simtim noi responsabilitatea pe care o avem? Sau am devenit doar niste printi si printese cu masti de gheata?
Tot aseara, defapt azi dimineata pe al ora 3 cand am terminat de citit acel roman, ma mai gandeam la un lucru. Am citit 200 de pagini in 5 ore dintr-o suflare; asta s-a intamplat cu multe alte carti laice, mai ales cartile lui Karl May, care le-am citit pe toate cele traduse in Romana, si cele a lui Jules Verne. Ma intrebam cum de, daca i-au Biblia in mana si sa stau sa lecturez 5 ore din ea, adorm dupa cel mult 1 – 2 ore? Oare nu o gasesc cu adevarat interesanta? Sau poate nu ma capteaza la fel de mult ca un roman? Totusi, de ce sa imi impun sa termin de citit o carte intr-o noapte si nu fac si acest lucru cu Biblia? Imi aduc aminte ca eram undeva prin clasa a cincea sau a sasea cand am stat pana la 1 – 2 noaptea si am citit 1 si 2 Samuel dintr-o sufrate. Astazi de ce imi este oare greu sa fac acest lucru din nou? Ma gandeam ca daca citesc in jur de 190 de cuvinte pe minut as putea sa citesc Biblia in mai putin de 48 de ore. Dar nu am curajul sa imi propun un asemenea lucru.. nici macar mai putin.. cat de neputincios ma simt.
3 Comentarii
iulie 9, 2009 la 12:23
Pentru ca imi permiti sa comentez in continuare, as vrea sa-ti spun ca acea carte a fost de multe ori ecranizata. Cea mai frumoasa ecranizare, dupa parerea mea, esta cea in care a jucat in rolul principal Shirley Temple, si s-a numit “Mica Printesa”, film turnat in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Uite aici, pe youtube, cineva a incarcat filmul:
http://www.youtube.com/watch?v=WyCzOTRbPug
Referitor la citirea Bibliei pe nerasuflate: cred ca e bine ca nu o citim asa, cu ochii pe ceas, pentru ca, daca nu meditezi asupra a ce citesti, daca nu-ti iei timp sa o parcurgi in liniste si pace, cu atentie, in partasie, degeaba o citesti…
Si… cum sa nu ne ia somnul cand vrem sa citim Biblia, daca dusmanul e cu ochii pe noi, in momentul in care vrem sa ne adancim in Cuvantul lui Dumnezeu?
iulie 11, 2009 la 12:02
1. Nu stiam ca, cartea a fost si ecranizata. Chiar ma voi uita la el cand voi avea timp. Mersi de link.
2. Cu privire la citirea Bibliei am auzit fel si fel de pareri. In mare le pot grupa in doua categorii.
Prima spune ca trebuie sa citesti Biblia indiferent daca esti sau nu in acel moment receptiv si poti medita asupra celor citite. [amintea un pastor intr-o predica de un tanar care-i zisese: "Ce rost mai are sa citesc din Biblie cand intra pe o ureche si iesa pe cealalta? Trece ca apa prin ciur, frate!" La care el, pastorul, ii raspunde: "Trece, dar ciurul ramane curat!" - asta e o extrema]
A doua categorie de pareri spune, in mare, ca trebuie sa citesti Biblia atunci cand avem pace si linite, atunci cand putem medita pe indelete la cele citite. De ex., daca atunci cand citesc din Biblie nu pot sa fiu atent asupra a ceea ce citesc ar fi mai bine sa revin mai tarziu cand pot medita la cele citite. [si aceasta poate ajunge in alta extrema]
Daca ma gandesc putin vad ca gasesc la amandoua categorii suport biblic. Nu stiu insa daca acesta, la o privire mai amanuntita, nu cumva va cadea. Cumva sunt deacord cu amandoua, dar nu ma inclin in favoare niciuneia dintre ele. Ar fi interesant un studiu pe tema asta.
octombrie 29, 2009 la 21:28
nu ma intereseaza mai deloc , masca albastra e draguta dar nu ma gandeam la asa ceva .nu mi sepotriveste