Veghearea unii asupra altora

Uite ca acum am ajuns si eu acasa. Nu ti-am spus, dar in ultimile saptamani cand nu ne-am putut intalni cu grupul de studiu ca sa studiem Deuteronom, ne-am adunat cativa prieteni la cineva acasa la un “pahar de vorba spirituala”. Ne-am intalnit cu scopul de a avea partasie si a discuta diverse lucruri spirituale care ne preocupa. In urma cu 2 saptamani am vorbit despre dragostea dintai. Poate voi scrie candva despre ea, pentru ca mi-am dat seama ca dragostea mea si-a pierdut din ardoare, iar acum ma lupt pentru a ma intoarce la faptele dintai. La initiativa cuiva am avut si o “seara a sinceritatii” cand am invatat ca pentru a ma schimba cu adevarat trebuie sa accept sa fiu vulnerabil in fata celorlalti. Azi ne-am intalnit din nou si am discutat despre vegherea unii asupra altora. Mi-a placut cum a numit un prieten, la un moment acest grup, intrebandu-ne cand ne mai intalnim: “Cand ne mai intalnim intr-un colt de rai?” Si intradevar raiul este in inimile noastre, la el ne gandim, in el dorim sa ajungem.

Spune-am despre vegherea unii asupra altora. Ma intereseaza acest subiect si de aceea l-am si propus sa vorbim despre el. Am gasit impreuna cu prietenii mei cateva lucruri interesante alaturi de acest subiect.

Evrei 10:25 ne spune sa veghem unii asupra altora si sa ne indemnam la dragoste si fapte bune. M-am gandit ca a veghea ar putea fi cuprins in “fii atent (observa) si actioneaza.” Cred ca trebuie sa ne indemna unii pe altii la fapte bune si dragoste ca cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, vazand faptele bune in care traim, sa slaveasca pe Dumnezeu. Cred ca acesta indemnare la dragoste si fapte bune poate fi si fata de cei credinciosi cat si fata de cei necredinciosi.

O alta provocare care s-a ridicat a fost din pilda celor 10 fecioare (Matei 25:1-13). Am putea spune ca cele cinci fecioare intelepte nu au vegheat ca si celalte sa aiba untdelemn deajuns? Era oare in responsabilitatea lor ca sa vegheze si asupra celorlalte? Iuda in versetele 20 – 23 ne indeamna la inbarbarare, la rugaciune, la putere in viata spirituala si la veghere asupra celorlalti ca, daca este cu putinta, sa-i mantuim, smulgandu-i ca din foc. Sau poate aceasta pilda vorbeste doar de veghearea in asteptarea lui Hristos. Aceasta a fost doar o intrebare care ti-o las si tie.

Am mers si in binecunoscutul pasaj din Ezechiel 34. Pastori care nu intaresc oile cele slabe, care nu vindeca pe cea bolnava, care nu leaga pe cea ranita, care nu aduc inapoi pe cea ratacina, care nu cauta pe cea pierduta.. Cu un capitol inainte, in 33, Ezechiel ne vorbeste despre acel strajer care nu isi face datoria. Ma gandesc ca si noi suntem pusi strajeri cel putin in cercul nostru de influenta; suntem pastori cel putin pentru cei din cercul nostru de influenta. Avem responsabilitatea loc, trebuie sa veghem asupra lor. Atat timp cat suntem madulare unul langa altul in trupul lui Hristos, iar un madular sufera, eu nu trebuie sa stau indiferent. Cred ca e de datoria noastra ca atunci cand un alt membru din biserica greseste si eu stiu ca a gresit, si el e indiferent fara de comportamentul pe care el are, e de datoria mea sa merg si sa i-au atitudine.

Ok, cand greseste fata de mine ma gandesc imediat la Matei 18 si merg la el sa rezolv problema, dar cand greseste fata de altcineva si eu stiu acest lucru si vad ca cel fata de care a gresit sufera si sufera si tot da inapoi si slabeste, iar celui care greseste putin ii pasa? Cred ca in acest caz sunt pazitorul fratelui meu, si trebuie sa veghez asupra lui. Sau atunci cand stiu ca cineva nu are o relatie buna cu Dumnezeu, cred iarasi ca e de datoria mea sa merg si sa il imbarbatez, sa il indemn la dragoste, sa veghez asupra lui. Fie ca acea persoana face o lucrare in Biserica sau nu, e de datoria mea sa veghez ca atunci cand nu e in regula cu Dumnezeu sa i-au atitudine si sa il sustin, sa il mustru. Un alt lucru interesant tot aici, in Ezechiel 34 este ca in cele din urma Dumnezeu zice ca El insusi va paste turma lui. Si acest lucru este adevarat, l-am experimentat in viata mea. Ma intreb dara, de ce cel de langa mine tace si nu imi zice nimic atunci cand sunt jos in pacat, si ma vede acolo, ma stie acolo, si nu ma mustra nu ma avertizeaza. Ma lasa acolo, frate fiindu-mi, da Dumnezeu sa trebuiasca sa aduca un alt frate de peste sute de kilometri ca sa imi vorbeasca.. De ce avem inima atat de impietrita fata de cel de langa noi?

Ne-am gandit si la neintelegerile care apar intre frati. Spune Pavel corintenilor, nu s-a gasit nici unul intre voi care sa judece intre frate si frate? Da, trebuie sa veghem la relatiile dintre noi, la problemele care apar si care trebuie sa le rezolvam intre noi. Trebuie sa “ne spalm rufele in familie”, nu trebuie sa ajungem o marturie gresita a crestinismului.

Avand acum toate aceste lucruri in minte ma intreb daca voi putea acoperi vreodata cercul meu de influenta veghind asupra lui. Parca la tot pasul ar trebui sa smulgi pe unul din foc, sa mustri pe cineva, sa indemni pe cineva, sa imbarbatezi pe cineva, si vad ca cererea e atat de mare iar ofertat atat de mica. Tot ce stiu este ca puterea Lui ne este deajuns pentru a face aceste lucruri.

Am invatat ca, a veghea unii asupra altora inseamna dragoste, smerenie, timp, intelegere, curaj, integritate, credinta, s.a. Trebuie sa fiu atent la fratii mei sa ii mustru, sa ii indemn la fapte bune, la dragoste, sa le leg ranile, sa ma ofer sa ii sustin in orice mod atunci cand au nevoie de ajutorul meu. Vegherea inseamna dragoste in cele din urma, daca nu avem dragoste pentru cel de langa noi, nu vom veghea asupra lui.

Imi doresc si ma rog pentru putere ca sa pot duce aceste ganduri de la nivelul teoretic la cel practic. Ma rog pentru a avea mai mult din Dumnezeu pentru a putea veghea asupra mea in primul rand si apoi si asupra celui de langa mine.