Alaturi de cuvintele lui Hagai am stat mai mult timp in ultima vreme. Vreau sa trec rapid prin cartea lui dar inainte de toate as vrea sa privim putin la contextul in care a fost scrisa cartea.
Ne aflam in anul 559 i.d.Cr. cand in Persia se urca pe tron Cirus. Acesta, in primul an al domniei sale, da un decret prin care “a adunat pe toti locuitorii (care erau exilati) si i-a lasat sa se intoarca in tara lor” si prin acelasi decret a restaurat zeitatile in templele lor renovate. Evreilor, intrucat nu aveau imagini ale zeitatii lor, li s-a permis sa restaureze Templul si dotarile lui (Ezra 6:3).[Dictionar Biblic p235 *CIRUS - SMR Editura "Cartea Crestina" Oradea 1955] El a dat inapoi uneltele Casei Domnului lui Zorobabel, pe care l-a pus dregator, cu porunca ca “sa zideasca din nou Casa lui Dumnezeu pe locul unde era”. Zorobabel, Iosua (mare preot) si cateva zeci de mii de evrei se intorc in tara. Erau in numar de 42360, plus robii si roabele lor in numar de 7337 si toti se aseaja in cetatile lor.
In luna a saptea (urma sarbatoarea Corturilor cand toti barbatii trebuiau sa se infatiseze intaintea Domnului la Ierusalim – Deut 16:16) tot Israelul se strange la Ierusalim. Iosua, Zorobabel impreuna cu fratii lor zidesc din nou altarul lui Dumnezeu pe locul unde era intainte. De la inceputul acelei luni incep sa aduca Domnului arderi de tot. Temeliile templului inca nu erau puse. Ei trimit sa cumpere lemn de cedru din Liban pentru templu.
In anul al doilea, cei intorsi din robie, incep constructia templului. Cand au pus temeliile templului unuii din popor au inceput sa cante marind si laudand pe Dumnezeu iar altii, care vazusera slava Casei dintai a lui Dumnezeu, plangeau. Intreg poporul scotea strigate care se auzeau de departe. In aceasta stare amestecata de bucurie si de tristete care incepuse sa fie peste tot poporul apar si vrasmasii. Acestia erau acele popoare care fusesera aduse in locul israelitilor cand acestia din urma au fost luati in robie (Ezra 4:10). Ei cer sa li se dea voie sa zideasca si ei casa Domnului avand ca motivatie faptul ca si ei cheama pe acelasi Dumnezeu ca si evreii. Ei cereau un compromis. Un popor necurat sa lucreze la Casa Domnului. Un popor necurat ar fi cerut mai tarziu dreptul de a aduce jertfe Domnului in templul lui Dumnezeu. Zorobabel si Iosua ii refuza.
Are loc o schimbare de tactica. Vrajmasii incep sa inmoaie inima poporului, il infricoseaza. Chiar mituiesc pe sfetnici ca sa zadarniceasca lucrarea. Acest lucru se intampla nu odata, nu de doua ori, ci pe toata perioada vietii lui Cir, pana la domnia lui Dariu. Odata cu venirea unui nou imparat ei trimit o scrisoare acestuia in care nu amintesc nimic de porunca imparatului Cir de a construi o casa Domnului, ci doar innegresc imaginea lui Israel in fata imparatului cerand ca lucrarie sa fie oprite. Acesta da porunca ca lucrarile la templu sa inceteze si pentru moment se pare ca vrajmasii sunt cei care castiga.
Acum intra pe scena Hagai si Zaharia care proorocesc poporului in Numele Domnului. Dumnezeu misca inimile lui Iosua si Zorobabel care, impreuna cu proorocii, reincep lucrarile la Casa Domnului.
Vrajmasii vin din nou la iudei intreband cine le-a dat dreptul de a continua lucrarile, dar ochiul Domnului veghea asupra lor si astfel nu mai sunt opriti din lucru. Vrajmasii trimit o scrisoare imparatului Dariu, in care aminteste si de porunca lui Cir de a construi o Casa Domnului. Raspunsul imparatului era pentru iudei de data aceasta. Vrajmasii terbuiau sa se retraga din jurul Ierusalimului, trebuia ca birurile sa fie platite direct iudeilor pentru nevoiele Casei Domnului si trebuiau totodata ca sa le dea cele necesare arderilor de tot fara nici o lipsa, din porunca imparatului.
Casa a fost gata in anul al saselea al domniei lui Dariu. Acesta e contextul istoric in care a fost scrisa cartea Hagai.
Daca ar fi revenim la noi am vedea ca trecem prin situatii asemanatoare cu cea a poporului. Noi am fost eliberati din robie. Am fost robi pacatului, am fost legati in lanturi de catre Satan dar am fost eliberati, am fost rascumparati prin moartea lui Cristos. Dumnezeu lucreaza in noi, Dumnezeu lucreaza prin noi. Ne pune pe inima o lucrare prin care El sa isi arate slava. Incepem sa lucram impreuna cu Cristos in imparatia Lui. Si apare o problema si anume, ca vrajmasul incepe si el sa lucreze. Cata vreme eram in robie cu lanturile pe maini, Satan nu avea treaba cu noi. Ne afundam noi singuri tot mai mult in mocirla pacatului datorita greutati lanturilor ce le purtam. Insa odata ce lantul a fost zdrobit, odata ce am fost smulsi din acea mocirla, vrajmasul a inceput sa alege din nou dupa noi cautand sa ne inrobeasca iarasi. Vrajmasul cauta sa aduca compromisul in viata noastra si cauta sa ne zadarniceasca lucrarile. Si trist este ca, ca in cazul celor intorsi din robie, uneori Satan reuseste sa bage bete in roate la lucrarile pe care Hristos le face prin noi. Astfel ajungem si noi sa avem nevoie de cuvinte ca ale lui Hagai. Ajungem sa avem nevoie de o opride din alergarea dupa lucrurile pe care Satan ni le insira in fiecare zi. Sa avem nevoie de o oprire in care sa privim la caile noastre, in care sa vedem pe unde ne poarta activitatile noastre de-a lungul zilelor.
Ce zici sa te opresti putin sa citesti cartea Hagai? Doar doua capitole..
