Articol scris in 2006 pe cand eram in clasa a 12 – a. Urma sa plec in Cluj impreuna cu o prefesoara si cu cativa elevi din mai multe licee din Iasi. Imi aduc aminte ca, cu o zi inainte de a pleca, trebuia sa ajuns la intalnirea bisericii de casa dar inainde de a merge la acea intalnire m-am oprit pe treptele unui bloc din aproiere si am scris randurile de mai jos. Daca privesc la timpul petrecut la Cluj atunci, in acea perioada, pot spune ca nu a fost tocmai ceea ce imi doream eu, lucru care astazi il regret si de care imi pare rau.
Ultimul an de liceu, un ultim an cu colegii mei, un ultim an cu profesorii mei, un ultim an in care mai pot depune marturie in fata lor… Au mai fost si altii, dar au trecut repede; au fost altii, dar si eu eram altul. Atunci nu ma gandeam la aceste lucruri, nu eram framantat de misiunea mea pe care o am fata de ei… nu imi pasa de ei… intre timp oamenii, ca si banii, se schimbasera. Acum inainte de a pleca la Cluj, impreuna cu cativa colegi din scoala si cu o profesoara, cateva ganduri si dorinta mea ca fiind acolo, timp cam de o saptamana cat voi fi cu ei, sa pot fi o lumina…
Mai e putin pana ce voi pleca… aproximativ: 47 ore, 53 minute, 20 secunde…. In ultimul timp am avut ocazia sa vorbesc cu multi cunoscuti despre religia mea, despre credinta mea, despre principiile mele, despre modul meu de viata. Dupa toate aceste discutii mi-am dat seama ca la multe intrebari nu le-am putut da un raspuns deoarece nu l-am avut. Imi dau seama ca nu e destul ceea ce stiu, trebuie sa vreau sa stiu mai mult! Dar cu toate acestea traiesc o stare de bucurie in suflet, o bucurie linistitoare, continua, o pace si liniste adanca pentru ca stiu ca am avut curajul si puterea de a-L marturisi pe Isus in fata unor oameni si sunt bucuros stiind ca El, sus in ceruri, m-a marturisit in fata Tatalui. Ce Har mare e! Ce bucurie placuta! Ce sentiment minunat! Acest sentiment nu-l poti compara cu nimic din lume, nimic nu te poate satisface mai mult decat sa stii ca Isus te marturiseste in fata Tatalui, in fata Creatorului! Sa stii ca esti o lumina care lumineaza, sare care da gust. Sa stii ca ai fost folosit de Dumnezeu intr-un scop vesnic.
Ceea ce spui tu despre Isus unui om care nu-L cunoste ca mantuitor personal va ramane vesnic in mintea lui, si trebuie sa intelegi ca unul dintre cele mai minunate lucruri e sa fii folosit intr-un scop vesnic. Totodata e o mare responsabilitate pe care o avem fiecare dintre noi crestinii, fie ca-L marturisim pe Isus celor din jur, fie ca nu o facem, aceea a imaginii lui Cristos in lume. In orice situatie am fi, oamenii ne observa, nu poti trece neobservat, neremarcat de ei odata ce stiu ca esti crestin. Pentru ei noi suntem o marturie, a unui crestin dupa placul lui Dumnezeu, sau a unuia care aduce Il intristeaza. E alegerea noastra! … o marturie vesnica in mintea celor care ne cunosc… Chiar daca aici jos, pe pamant, vor uita de ceea ce le-am vorbit sau vor uita chiar de noi, dincolo, cand isi vor vedea fiecare clipa a vietii lor, cu siguranta ne vor remarca, cu tristete pentru ca ei au refuzat sa creada sau cu bucurie pentru ca au crezut. Dar daca tu treci acum nepasator pe langa ei, si nu simti pentru ei atunci iti vor zice: “Ai fost cu mine atat timp, am fost colegi, am stat in aceeasi banca, in aceeasi scara de bloc, petreceam mult timp impreuna, vorbeai mult cu mine in fiecare zi si nu mi-ai vorbit niciodata de Dumnezeu, stiai ca traiesc in pacat si nu mi-ai spus, stii ce ma asteapta si nu ma-ai avertizat…” Cat de ingrozitor… atatia oameni merg spre iad pentru ca noi nu ne indeplinim datoria, pentru ca nu le vorbim de Dumnezeu. Atata timp petrecem impreuna cu cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu, atatea relatii de prietenie, atatea job-uri printre ei, atat timp vorbim cu ei si nu le spunem nimic despre El… doar vorbe goale, trecatoare… Nu trebuie sa uitam ca daca pentru ei e atat de ingrozitor si pentru noi este la fel deoarece pentru fiecare cuvant nefolositor pe care l-am fi rostit cat timp cand suntem in acest trup atunci, la judecata, vom da socoteala. Atatea cuvinte aruncate in vant le vom regreta atunci… nu e mai bine sa ne schimbam de acum modul de gandire si sa-L marturisim cunoscutilor nostri, pentru ca atunci sa nu mai regretam timpul pierdut zadarnic? Atunci vom dorit sa fi spus la mai multi despre El …
Stiu ca in viata mea au fost atat de multe momente in care am putut sa vorbesc despre Isus cu atatia oameni, momente in care vorbeam cu cel de langa mine ca de la inima la inima, momente in care as fi putut sa incurajez pe cineva in a-L cunoaste pe Domnu’ dar… am inceput sa vorbesc eu, sa dau eu sfaturi, sa vorbesc despre mine, despre altii dar nicidecum despre Dumnezeu… Au fost momente in care am fost intrebat de credinta mea, de relatia mea cu Dumnezeu, momente in care fara sa fac vre’un efor mi s-a dat ocazia a-L marturisi pe Domnu’ dar eu… m-am ascuns, am fugit, m-am rusinat, m-am lepadat… Toate acele momente, acum, eu le regret; imi pare rau ca atunci cand cel de langa mine avea nevoie de Isus, eu nu i-am aratat cum sa ajunga la El, nu i l-am prezentat… atunci cand veneau la mine cu intrebari sincere, adanci, pornite din suflet lor eu ma lepadam… Sunt momente de care acum nu ma pot bucura si niciodata nu imi vor putea oferi bucurie. Dar multumesc Domnului pentru harul Sau ca inca mai am ocazia, inca mai am timp sa-L marturisesc pe Domnul Isus.
Multumesc lui Dumnezeu ca inca mai am ocazia, inca mai am timp sa-L marturisesc pe Domnul Isus celor din jurul meu. Inca mai am posibilitatea de a fi cu adevarat o lumina tuturor, nu numai celor care imi sunt dragi, o lumina care sa lumineze continuu, un far care sa calauzeasca corabiile atat in noptine instelate care si in cele furtunoase. Eu aleg in dreptul meu! Urmeaza ca si tu sa alegi ceea ce doresti sa fii! Nici o clipa nu trece fara a avea ocazia sa alegi. Alege sa-L marturisesti tuturor. Alege viata vesnica nu numai pentru tine, ci vorbeste si cu colegul, vecinul, prietenul tau despre aceasta. Alege sa fii o lumina prin care ceilalti din jurul tau sa capete si ei lumina. Alege ca incepand cu tine in cursul anilor sa se ridice in nor de martori vii pentru Dumnezeu. Iar daca tu amani sa alegi… atunci alegerea este facuta deja in dreptul tau. Daca nu alegi sa fii o marturie vie a Domnului Isus, atunci vei fi una a lui Satan. O a treia posibilitate nu exista, nu a existat, si nici nu va exista vreodata… deci nu astepata in zadar. Nu-i lasa ocazia lui Satan de a se infatisa inaintea lui Dumnezeu ca un trinfator pentru ca nu este si nici nu merita! Marturiseste pe Domnul Isus lumii in care traiesti si El te va marturisi inaintea Tatalui!




mai 14, 2009 la 22:32
Faina marturia ta. Imi dai voie sa o recomand pe blog, aici: http://shalomshalom.wordpress.com/recomandari/ ? Daca nu era marturie personala, recomandam articolul fara sa mai intreb, dar asa iti cer voie. Pot?
mai 15, 2009 la 03:04
[...] Alege sa fii o lumina [...]
mai 15, 2009 la 03:28
Un timp am pastrat acele randuri doar pentru mine :p dar acum le-am scris pe blog pentru toti..
Poti sa recomanzi aceste randuri daca gasesti de cuviinta