De multe ori ajungem in situatii din viata cand avem de suferit. Ne confruntam cu nenumarate probleme de tot felul care isi lasa asupra noastra o amprenta greu de inlaturat. Trecem prin probleme financiare, probleme cu sanatatea, probleme in relatii, probleme profesionale la servici sau la scoala, probleme spirituale.. probleme de tot felul. Cu unele ne intalnim azi, cu altele ne intalnim maine. S-a constatat ca nimeni nu poate trece prin viata fara probleme.
Lucru interesant este ca atunci cand aceste probleme le simtim mai acut sau cand suntem alaturi de altcineva care este in suferinta si simtim alaturi de el, ca oameni ne intoarce privirile spre Dumnezeu. Daca urmaresti oamenii care se gasesc in astfel de situatii vei intalni fel si fel de atitudini. Majoritatea dintre noi ne intorcem privirele spre Dumnezeu si-L intreabam “De ce?”. Unii mai zic: “Fiecare cu norocul lui.” si merg mai departe nepasatori prin viata. Dintre primii, unii dupa ce arunca cu intrebari in Dumnezeu, ii intorc spatele fara a mai astepta un raspuns de la El. Altii asteapta raspunsul Lui dar, din pricina multor ingrijorari cu care se incarca, nu mai au timp sa il asculte. Iar putini cauta cu adevarat ca in acele clipe grele de suferinta sa auda glasul lui Dumnezeu, si acestia din urma se dovedesc a fi oamenii cei mai castigati in urma suferintelor. Sa treci prin suferinte si totusi sa castigi..
Ce asteptari avem de la Dumnezeu atunci cand ne invatisam inaintea Lui? Atunci cand ne intoarcem privirile spre El? De multe ori devenim constienti de ele doar atunci asteptarile noastre nu sunt aceleasi cu ale Lui, atunci cand El refuza sa ni le implineasca. Poate anul acesta sunt sanatos, la anul la fel, dar apoi incep sa ma simt rau si merg la doctor si aflu ca am cancer sau leucemie. Vin intaintea lui Dumnezeu si asteptarile mele sunt date pe fata. Sau poate imi dau seama ca sunt cercetat de Dumnezeu si ma intreb imediat “oare ce pacat este in viata mea?”. Si este normal ca orice lucru care ma opreste in viata sa ma aduca in fata crucii lui Hristos. Trist este ca in zile bune nu auzim glasul lui Dumnezeu si luam totul ca un lucru de apucat.. masina, casa, familie, sanatate, bani, examene luate, prieteni.. tot ce ne da Dumnezeu. Iar in clipele de suferinta luam scriptura in maini, ne rugam si ce sa facem altceva decat sa asteptam ca El sa lucreze? Dar intrebarea care se ridica este: ce se intampla cand Dumnezeu nu implineste asteptarile mele?
De cate ori nu am venit inaintea lui Hristos cu asteptarile mele si i-am zis: Doamne daca voi lua si examenul acesta, Doamne daca ma treci si peste problema aceasta, Doamne daca intru la facultate, Doamne daca ma vindeci, Doamne daca, daca, daca.. Cati nu facem ca Iacov cand la Betel ii spune lui Dumnezeu: Doamne daca vei fi cu mine, daca imi vei da hrana, daca imi vei da haine, daca imi vei aduce pace, daca.. daca.. daca.. si a trebuit ca timp de 21 de ani sa invete caci cu Dumnezeu nu te joci. Cati nu facem ca Iacov si calcam in picioare rabdarea lui Dumnezeu.. “Doamne daca..”
Habacuc. Am mai scris despre el si aici dar totusi ma intorc la el si intreb: mai sunt oameni intre noi care sa aiba curajul lui Habacuc? Sa mearga inaintea lui Dumnezeu fara a astepta nimic de la El? Sa mearga doar de dragul Lui si chiar daca hrana nu va avea in fiecare zi, chiar daca nu va avea sanatate, chiar daca Domnul nu-i va vindeca ranile, chiar daca nu va lua examenele, chiar daca.. ,si puteti spuneti aici tot ce va framanta, totusi sa spuna: eu tot ma voi bucura cu Dumnezeu! Mai sunt acesti oameni intre noi? Atunci cand sunt in suferinta merg eu cu atitudinea aceasta inaintea lui Dumnezeu? Mergi tu astfel inaintea Lui? Si aceasta pentru ca binecuvantarea nu consta in ceea ce imi da Dumnezeu mie, ci in insasi relatia mea cu Dumnezeu. Asa sa ne ajute Dumnezeu.
Ce asteptari ai de la Dumnezeu

2 Comentarii
mai 26, 2009 la 16:00
“foarte frumos,cuvinte indraznete dar reale si demne de luat in considerare.Domnul sa-ti dea biruinta in tot ceea ce faci!!!
mai 27, 2009 la 16:23
Multumesc,
biruinta este mereu a Domnului, iar esecul este al nostru – spunea mai demult cineva