Ganduri alaturi de Golgota…

Saptamana aceasta am gasit, intr-o predica a fratelui Vladimir Pusta, cateva ganduri care mi-au atins inima. Predica o puteti lua de aici – Socotind pretul.mp3 [click drepta, Save Links As... pentru a salva predica]. Mai jos am scris acele ganduri, alaturi de o cantare a lui Alexandru Groza, Golgota.

“Ma doare cand vad ca tinerii de astazi, ma intraba mereu care ar fi minimul pentru care ar putea sa-L slujeasca pe Hristos. Cat am putea face cel mai putin ca sa putem sa slujim pe Domnul? Cat am putea plati mai putin ca sa putem ajunge in rai? Si nu exita lucru mai dureros decat acesta, si vreau sa va spun ca Isus nu cere minimul de la noi, Isus cere maximul, pentru ca tot ce a platit El a fost la pret maxim. El nu ne da noua binecuvantari expirate, la mana a doua, Isus vine si spune nu minim, ci maxim. Daca vrei sa ma urmezi pe Mine, spune El astazi, va trebui ca sa platesti pretul propriei dreptati. Nu ai nici o dreptate in fata Mea, nimic. Cea mai buna fapta pe care ai facut-o e ca o haina murdara inaintea Mea. Trebuie sa platesti pretul pacatelor tale: sa nu le mai faci. Stii ce ma gandeam? Ma uitam Treinut la tine, iti aduci aminte cand am avut noi accident, cand am fost la Sudrigiu cu autobuzul lui Rama? Toti am fost pe burta. Toti am fost cazuti, buntuziti, loviti, iesiti pe geamuri, numai Treinut a stat in picioare. El era cel mai mandru, dar cred ca cel mai lovit. S-a tinut de bara aia, si noi cand am venit cu scaunile cu tot- toate scunele s-au rupt – noi am trecut ca un pietane prin el. Tot era lovit, dar el se tinea tare.

Tot asa e si cu pocaitul. El trebuie sa se tina drept, si o sa vina valurile, vanturile peste el si o sa-l loveasca puternic. Niciodata aia care sunt luati de vant nu sunt loviti. Sunt dusi, dati de-a berbeleacu ca si ciulinii Baraganului ai lui Panainte Istrate, sunt hopa Mitita – in stanga si-n dreapta. Dar cand stai in picioare drept, pfai ce vin peste tine – toate. Asa loviti, nenorociti, trebuie sa platim pretul pacatelor acestora. Stam drepti: Satana ma lupt impotriva ta pana la sange.M-au intrebat tinerii odata daca a fost pacatos calugarul acela care atunci cand a vrut sa puna mana pe o femeie, s-a intors si a pus mana in lumare si a zis: arzi. Statea, statea si mirosea pielea a ars, carnea a ars, mana a ars. Am zis nu, cred ca a facut bine. Mai bine sa arda ca si cartile celor din Efes, de vrajitorii, decat sa ne mai pomenim ca mai pacatuim. Baga mana in foc.

Trebuie sa intelegem ca viata nu este cum zice lumea, ci cum zice Dumnezeu. Si Dumnezeu zice invers decat acestia, pentru ca defapt acestia spun totdeauna invers decat zice Dumnezeu. Sanatatea e mai buna decat toate, si ce ai facut cu ea, sa mergi in iad? Casa, masina, ce folos sa le ai pe toate daca nu ai fericirea in suflet. Nu? Nu ai nici un fel de bucurie. Ti-e scarba de ele, cum zice Eclesiastrul, desertaciunea desertaciunilor, toate sunt goana dupa vant. Ce folos ca suntem prieten cu lumea? Cati vin la noi la inmormantare? Cati ne mai tin minte la doua luni dupa mormantare? Daca ajungi la necaz, cine merge la tine la spital? Poate ca daca esti la Beius mai merg oamenii, dar i-a incearca sa te duci putin la oncologie la Cluj si de acolo sa te trimita la Bucuresti, sa vezi cati vin la tine la spital. Sa vezi cati isi vand tot ce le trebuie, sa trebuiasca ca sa-ti schimbi un rinichi, sa iti spune doctorul 20.000 euro, sa vezi cum se strang banii. Aia, oamenii care te-au sfatui, fa asta si fa cealalta, sa vezi cine isi vinde calul ca sa-ti cumpere rinighiul. Ce prieteni cu lumea! Da-ne! Fa-ne! Adu-ne! Esti bun pana ce le dai, si apoi gata, s-a dus. Asa este sau nu este asa? Vrem sa fim prieteni cu ei. Esti tanar? Las’ ca imbatranesti, stai acolo pe banca. Nu mai vine nimeni la tine, trec toti pe langa tine si zic ca nu te vede – nu te aude. Prietenia cu lumea e vrasmasie cu Dumnezeu. Cati dintre tinerii de azi sunt niste epave, in loc sa fie oameni ai lui Dumnezeu sunt nimic pentru gloria lui Isus. Eu nu am nevoie de prieteni din aia, n-am nevoie de prieteni din aia.

Va trebui sa parasim, sa pierdem si propriile planuri din viata. Nu stiu ce planiri ti-ai facut pana acum, dar Hristos ti le da peste cap pe toate. Si oricum tot le pierzi intr-o zi, ca indiferent cate planuri iti faci tu de viata, daca nu vine Dumnezeu, vine viata si ti le incurca. Cati dintre noi nu am hotarat ca poate vom face ceva maine? Maine e luni, dar pana maine e atat de mult… maine poate sa fie maine, si maine poate sa nu mai fie nimic din ce ne-am dorit astazi.. si maine poate sa fie dezastru pentru noi.

Nu stiu daca trebuie sa zica Dumnezeu ca ne-ar fi dator cu ceva, dar stiu ca noi suntem datori Lui. Si in dimineata aceasta noi stam aici in biserica pentru ca noi suntem datori. Nu o sa putem plati datoria asta…  [...]
Intro zi Ionica, care are 6 ani si a invata sa scrie, fericit ca a invatat sa scrie, a scris un bilet mamei lui: “Pentru ca am carat gunoiul de 4 ori, mami te rog sa imi dai 100.000 lei, vechi. Pentru ca am fost cuminte si am luat numai 10 tot anul, trebuie sa imi dai 400.000 lei. Deci, per total, mama datoreaza lui Ionica 500.000 lei.”
A doua zi cand a venit de la scoala, pe masa langa farfuria cu mancare, era un bilet si 500.000 lei; de la mama, si pe biletul acela scria asa: “Mama si platit datoria fata de Ionica. Pentru ca mama l-a nascut pe Ionica cu cezariana, Ionica datoreaza mamei 0 lei. Pentru ca atunci cand s-a nascut Ionica tatal a plecat si si-a parasit familia, si mama a ramas cu Ionica, Ionica datoreaza mamei 0 lei. Pentru atunci cand a fost Ionica bolnav si a stat in spital, si mama a stat langa el, nopti intregi si a mancat-o tantarii in spital, Ionica datoreaza mamei 0 lei. Pentru ca il tine la scoala, pentru ca il imbraca, pentru ca il calca, il spala, pentru ca se roaga pentru el, Ionica datoreaza mamei 0 lei. Per total, Ionica datoreaza mamei… 0 lei.
A doua zi, era un bilet si 500 de mii pe masa. “Imi pare rau, i-a inapoi mami cei 500 de mii de lei pentru ca Ionica datoreaza totul mamei sale, si mama nu-i datoreaza lui Ionica nimic!”

Ei bine in aceasta dimineata, tu esti Ionica, si eu si El Dumnezeu, mama si tatal nostru. Nimic nu ne datoreaza, absolut nimic. Zero ne datoreaza El, si noi ii datoram Lui totul. Pentru ca avem un sot acasa, pentru ca avem o sotie si avem copii, pentru ca avem minte in cap, pentru ca avem un banut pentru pita, pentru ca avem o masina sau o bicicleta, pentru ca avem oleaca de satanate noi ii datoram Lui toate aceste lucruri. Pentru ca ne avem unii pentru altii, noi ii datoram Lui aceste lucruri. Pentru ca El a platit totul si noi nu am platit nimic,  ii un pret marunt tot ce v-am spus eu in dimineata asta, e atat de marunt pretul acesta. Tot ce v-am spus eu e un pret marunt care trebui platit, dar trebui sa-l platim. Nu minim, maxim acesta trebui platit, pentru ca El a murit pentru noi la nivelul maxim, a daruit la nivelul maxim, deaceea in aceasta dimineata se cuvine sa stam inaintea Lui.

Intram la Cina Domnului impreuna si dorim in aceasta dimineata ca Dumnezeu sa binecuvinte pe aceea care, cu bucurie, ii veti spune Domnului: “Doamne iti multumesc! Si iti raman dator.. si iti sunt dator.. sunt asa de mult dator tie, Tata, pentru toate!” Suntem datori pentru pierderile care le-am sufeti, pentru deceptiile care le-am suferit… si pentru acestea suntem datori. Am pierdut ce trebuia sa pierdem ca sa ne ramanem ce trebuia sa ramana! Nu este asa? Dumnezeu nu face greseli niciodata, si nu ne va da mai mult decat putem duce, niciodata. [...]
Avem pe masa paine, si avem pe masa vin. Ne aducem aminte de jertfa Ta. Pentru ca am venit la biserica in dimineata aceasta, nu ne esti dator cu nimic. Pentru ca am acceptat mantuirea Ta, nu ne esti dator cu nimic. Pentru ca am cantat, am daruit, si am facut colecta, nu ne esti dator cu nimic. Pentru ca te-am urmat, nu ne esti dator cu nimic. Dar pentru ca ne-ai mantuit, iti suntem datori; pentru ca ne-ai purtat de grija, iti suntem datori. Pentru ca ne-ai binecutantat atat de mult, iti suntem datori. Iti suntem datori cu viata noastra, cu sufletul nostru. [...] Suntem la cina sfanta si parca vedem prin duhul cum sangele Tau curge pe lemnul de ocara. Cum la Golgota este in continuare zgomot de ciocane care bat in mainile Tale. Ne aducem aminte de carnea Ta care a zburat prin biciul celui care Te-a lovit. Ne aducem aminte de pretul nespus de mare care l-ai platit Tu pentru noi, si iti suntem datori. Venim inaintea Ta sa iti multumim…. “

Vladimir Pustan – Socotind pretul [predica]