“Tendinta noastre este sa ignoram valoarea oamenilor care traiesc in confuzie spirituala.
Am observat aceasta tendinta gresita in timpul unei calatorii. M-am intalnit cu o fosta cunostinta. Stiam ca merge la biserica si am infiripat o descutie:
– Cred ca abia astepti sarbatoarea Pastelui? l-am intrebat pe un ton jovial.
Pe cat de jovial am fost eu, pe atat de categoric mi-a raspuns el:
- Nu, nu o astept. De fapt, nici nu merg la biserica de Paste.
- Glumesti, i-am raspuns eu. Nu mergi la biserica de Paste? Stii ca poti fi arestat pentru aceasta?
Ignorand umorul, mi-a raspuns foarte categoric:
- Nu merg la biserica de Paste pentru ca nu suport sa-i vad pe toti “anualii”. Sunt oameni care vin o singura data pe an la biserica, de Paste. Se imbraca frumos ca sa impresioneze si produc un mare deranj la biserica, mai ales in parcare. Pe cine cred ei ca inseala? Pe Dumnezeu? Desigur ca nu. Si nu ma pacalesc nici pe mine. De-a lungul anilor aceasta problema m-a suparat atat de tare incat nu mai vin la biserica de Paste. Nu-mi plac crestinii “anuali”.
Nu mi-a spus-o direct, dar eu am tras concluzia ca era convins ca nici lui Dumnezeu nu-i plac “anualii”, la fel cum nu-i plac nici lui.
Oricat de greu imi este sa recunosc acest lucru, trebuie sa o fac: eu, si probabil ca si tu, cadem in aceeasi capcana a judecatii altor oameni. Stam linistiti in fotoliul nostru si ne gandim care oameni sunt valorosi si utili pentru Dumnezeu si care nu sunt. Inainte de a ne da seama, lista noastra cu oameni valorosi pentru Dumnezeu se reduce la grupul de oameni alesi care sunt ca si noi. Lista noastra nu ii contine aproape niciodata pe cei “din afara bisericii”.
Observi cat de periculor este acest mod de gandire? O data ce am inceput sa gandim astfel, ne pierdem, imperceptibil, dar foarte eficient, orice dorinta de a vesti harul lui Dumnezeu celor pierduti. De vreme ce acesti oameni nu sunt importanti pentru Dumnezeu, de ce sa ne mai pierdem timpul cu gastigarea sufletelor lor?”
Devenind un crestin contagios – de Bill Hybels
Imi place aceasta carte a lui Bill Hybels, si de aceea m-am hotarat sa scriu in paralel cu cititul carti si cateva paragrafe pe blog.
Nu-i asa ca nici noua, de cele mai multe ori, nu ne plac acesti crestini? Iar in mintea noastra ne intrebam cu pot trai ei asa, doar amagindu-se cu ideea ca il impresioneaza pe Dumnezeu. Sau acei crestini ‘de duminica’. Acestia poate ne sunt si mai antipatici. Cand ii vedem duminica venind sa de-a mana cu noi, ne bagam repede inima la cuporul cu microunde pentru a o incazi rapid si a le spune un bun venit ‘calduros’. Nu se departeaza 2 metri de noi ca inima noastra a devenit cea dinainte si ne intrebam cu de pot avea ei si un zambet atat de fatarnic pe buze, si uitand ca inima noastra a fost incalzita la foc automat la microunde ne intoarcem si ne continuam discutia cu prietenul care gandeste exact in acelasi fel ca si noi. Si astfel lista noastra cu oameni importanti pentru Dumnezeu se diminueaza rapid. Uitam deseori ceea ce vrea sa sublinieze Domnul Isus in Luca.
“Pildele lui Isus din Luca 15 ne spun ca nu ai intalnit inca o fiinta umana care sa nu fie pretioasa pentru Dumnezeu“ – Bill Hybels
7 Comentarii
februarie 10, 2009 la 22:12
intr-adevar sunt foarte multi oameni care trec decat odata pe an prin Casa Domnului, de Pasti. Am multe cunostiinte care fac asta. Dar dupa cum stii, credinta este in suflet
februarie 11, 2009 la 12:00
avem in general tendinta de a judeca oameni… insa in Scriptura ni se spune clar ca cu masura in care judecam vom fi si noi judecati… decat sa stam cu mainile in san si sa judecam mai bine i-am indruma pe aceia ce se ratacesc… parera mea
februarie 11, 2009 la 19:32
mi-am dat seama ca au existat multe situatii cand am restrans cercul oamenilor care ii consideram eu importanti pentru Dumnezeu, fara sa am dreptul acesta, sau imi spuneam cu privire la o persoana sau alta”wow.. omul asta daca l-ar cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu ce lucruri mari ar putea face pentru El..” sau despre altii.. “ce rost are sa investesti in el?”… mi-am dat seama insa ca pentru Dumnezeu toti oamenii sunt la fel de importanti.. si la fel trebuie sa fie si pentru mine..
februarie 12, 2009 la 19:00
O simplă subliniere.
Creştinii anuali pot veni la biserică duminica dimineaţa, duminica seara, joia seara sau miercurea seara, la ora de rugăciune, sîmbăta la repetiţia corului sau la studiu biblic, la toate întîlnirile posibile, şi în fond, să fie prezenţi acolo, trup suflet şi duh, gînd şi simţire, o singură dată pe an. Ba chiar nici atunci.
Deci, cine eşti tu să judeci pe fratele tău, o singură dată prezent în mod tangibil şi palpabil în Casa Dumnezeului Său, cînd tu..nici măcar nu treci pe acolo, deşi stai toată ziua în prezenţa Lui. Fără să o simţi şi să o iubeşti.
Dureros paradox.
Brusc, îţi dai seama că totul este între tine şi El, nimic între tine şi ei. Ei, pe care tu trebuie să îi iubeşti, să-i cauţi, să-i aduci la El, pe braţe de rugăciune nesfîrşită şi fierbinte, prea plină de credinţă.
P.S.Cartea de Bill Hybels e trecută ca “the next” pe a mea listă a cărţilor de citit:)
februarie 12, 2009 la 22:02
bun venit pe aici..
acum citesc pentru a doua oara carte acesta.. si ti-o recomand in primul rand pentru ca trateaza un subiect care putin este dezbatut in adunarile noastre, cel putin la noi in zona asa este; si e scrisa in asa fel incat o poti citi usor si in urma celor citite e imposibil sa nu fie ceva care sa ‘te roada’, care sa te framante cu privire la atitudinea pe care eu sau tu o avem cu privire la evanghelizare. As mai putea spune, si nu cred ca gresesc, ca este o carte care apordeaza evanghelizare la nivelul vietii de zi cu zi…
februarie 13, 2009 la 13:47
credinta este in suflet ! Si Dulmnezeu stie…cunostinta ta nu poate judeca cat de util sau inutil este ”unul” pt Dumnezeu !
iulie 24, 2009 la 18:22
Chiar ma gandeam nu de mult la faptul ca Domnul Isus doreste sa fim o biserica unita, un singur trup. Este chiar un loc in Biblie unde scrie ca biserica ar trebuie sa fie la fel de unita cum este Sf Treime. Avem mari probleme la capitolul smerenie. Vedem repede paiul din ochiul celuilalt dar nu vesem barna din ochiul prpriu. Daca credinta este in suflet, ea trebuie sa se vada si in afara.
Trebuie sa ne rugam si sa cerem indurarea Domnului peste noi pt. ca avem nevoie de uinitate. E la fel ca si cu snopul de surcele. Satan ne biruie foarte usor cand suntem dezbinati.